Aspectul nostru fizic este determinat în mare măsură de calitatea pielii, mai ales a feţei neacoperite. Cu trecerea timpului elasticitatea pielii feţei şi a gâtului se diminuează, efectele gravitaţiei ies în evidenţă. Pe faţa îmbătrânită apar ridurile, şanţurile din jurul ochilor, nasului şi a buzelor, cutele devin mai accentuate, şi nici fruntea, nici gâtul nu e cruţat de timpul trecut.
Dorinţa de a avea un aspect tineresc este de o vârstă cu omenirea.
În cazurile de mai sus metodele de întinerire a tenului chimice, cu laser sau altele, nu mai sunt de ajuns. Efectul corespunzător o putem realiza numai prin intervenţie de chirurgie plastică facială. Pielea lăsată şi straturile ale ţesutului conjunctiv sunt aşezate la locul lor original, se fixează, iar după îndepărtarea pielii în exces, pielea feţei şi a gâtului sunt întinse.
Incizia porneşte de la pielea păroasă a zonei tâmplei, prin faţa urechii, apoi ocoleşte lobul şi trece în partea posterioara a acesteia. La intervenţiile frunţii incizia se trasează la marginea pielii păroase, apoi după excizia excesului de piele, ridurile se descreţesc.
Intervenţiile se pot efectua sub anestezie locală sau anestezie generală. Este necesară o zi de spitalizare pentru supraveghere, scoaterea firelor peste 10-14 zile, între timp se va purta un pansament elastic compresiv.
Efectul de întinerire a feţei depinde de calitatea pielii şi ţesutului conjunctiv al pacientului, dar de obicei are un efect de întinerire de 8-10 ani, şi va şi ţine atâta timp.
Blefaroplastie (chirurgia pleoapelor)
Alterarea pleoapelor la o vârstă înaintată înseamnă atrofia, întinderea pielii, a muşchilor şi a ţesutului conjunctiv a pleoapelor inferioare şi superioare, precum şi apariţia umflăturilor (pungilor) din cauza excesului de grăsime. Cu trecerea timpului pielea pleoapelor se subţiază, din comisura exterioară a pleoapelor pornesc riduri în direcţie radială. Pielea pleoapelor inferioare şi superioare devine încreţit, fleşcăit. Ridurile pielii pleoapei superioare atinge genele, sau trecând de acestea deranjează vederea. Deasupra şi sub comisura exterioară şi interioară a pleoapelor poate apărea o umflătură a pleoapelor. Muşchii pleoapelor îşi pierd din elasticitate.
Ca urmare a proceselor sus amintite pleoapa superioară devine lăsată, cea inferioară umflată. Aspectul optic este intensificat şi de decolorarea pielii subţiată a pleoapei inferioare.
Pacienţii îşi stabilesc indicaţiile chirurgicale. Este de menţionat, că blefaroplastia nu are efect asupra ridurilor zonei frunţii şi a altei zone a feţei.
De obicei intervenţia chirurgicală se efectuează sub anestezie locală. La baza intervenţiei stă îndepărtarea pielii lăsate, încreţite a pleoapelor superioare şi inferioare, precum şi a grăsimii ce cauzează umflătura pleoapelor. Se poate opera amibele pleoape, sau asociat cu liftingul facial.
După operaţie pe pleoape se aplică pansament subţire (steri-strip). Pe o perioadă de o săptămână este recomandat administrarea vitaminei C+K, şi răcirea zonei pleoapelor. În perioada postoperatorie trebuie evitate activităţile solicitante, care pot ridica tensiunea arterială.
Firele se scot după 7 zile. Cicatricea trebuie protejată de soare pe o perioadă de minim o jumătate de an.
Dacă este necesar cu blefaroplastia poate fi asociată şi eliminarea chimică sau cu laser a petelor pigmentare a pielii. În cazul excesului de piele izolate se poate obţine rezultate excelente cu tratamentul pleoapelor cu laser CO2, care dă rezultate spectaculoase fără incizie.
Rinoplastia
Nasul este partea determinantă a naturii feţei, astfel are rol important în formarea caracteristicii feţei. Deformările nasului pot fi ereditare sau dobândite (în urma unor accidente). Aceste deformări se pot corecta cu rezultate bune prin intervenţii de chirurgie plastică.
Şi în acest caz este importantă consultarea detaliată a pacientului.
Intervenţiile de rinoplastie se efectuează de obicei sub anestezie generală, dar se poate şi numai sub anestezie locală. Incizia se efectuează în interiorul nasului, în partea mucoasei nazale, astfel nu va rămâne cicatrice vizibilă. Sunt intervenţii chirurgicale cu incizie exterioară, dar acestea se vindecă fără urme vizibile. La baza intervenţiei stă remodelarea scheletului osos şi cartilaginos, conform celor stabilite cu pacientul.
După operaţie în nări se introduc meşe pe o perioadă de 24 de ore, iar pentru fixare pe piramida nazală se pune o atelă. Atela se îndepărtează după o săptămână, dar 1-2 săptămâni nasul poate fi umflat. 3-4 săptămâni trebuie evitate activităţile solicitante şi suflatul nasului. După 6 săptămâni se va putea aprecia forma, dar rezultatul final numai după 6 luni.
Otoplastia
Urechile clăpăuge (proeminente), pavilioanele asimetrice sau prea mari sunt defecte congenitale frecvente şi foarte deranjante. Aceste deformări se pot corecta cu rezultate bune prin intervenţii de chirurgie plastică.
Copii pot fi operaţi deja de la vârsta de 6 ani, pentru a preveni glumele proaste, dar numai atunci dacă şi copilul vrea acest lucru. După această vârstă oricând, când acest defect devine deranjant.
Intervenţia se efectuează sub anestezie locală, fără nici o durere.
Esenţa intervenţiei este: se îndepărtează pielea şi cartilajul de forma foii de dafin în partea din spate, iar în faţă se formează proeminența pavilionului urechii (antehelix). După operaţie se va purta un bandaj compresiv de forma unui turban. Trebuie evitate activităţile solicitante.
Bandajul şi firele sunt îndepărtate după 7-10 zile. După acesta încă 2-3 săptămâni este recomandat purtarea unei cordeluţe.
După intervenţia otoplastică nu vor fi cicatrice vizibile, deoarece incizie se efectuează numai în spatele urechii, în şanţul retroauricular şi acesta se vindecă cu o cicatrice subţire.